„ A trecut întâi o boare pe deasupra viilor . . . şi iată toamna anului 2009 a sosit. Producătorii verifică încă o dată poloboacele şi butoaiele, iar gospodarii damigeanele. Strugurii cu miresme înbătătoare intră sub teascuri . . . Vinul nou e de toată lumea aşteptat. . .”
Legenda vinului spune că „viaţa de vie s-a născut de mult, din soare şi pământ. Primii săi ciorchini se desfătau în soare de dimineaţă până în amurg. Şi acei care se coceau în răsărit se acopereau cu o rouă rară. Ciorchinii care s-au copt ziua au luat în ei aurul soarelui de la amiază. Cei care s-au copt noaptea, odată cu lăsarea întunericului, au lăsat culoarea nopţii timpurii, albăstrui închis şi albastru-negru”.
„Vinul a fost de la început invetat pentru fericirea omului” spunea Omar Khayyam.
Se pare că primul viticultor a fost Noe. Grecii, romanii, dar şi strămoşii noştri Dacii, apreciau foarte mult calitatea vinului.
„Unde lipseşte vinul, cerul oamenilor e pustiu şi fără bucurii”, scria Euripide. Închinatul paharului cu băutură e moştenire romană.
Creştinii l-au preluat de la ei, care închinau în cinstea sfinţilor. Dar, numărul sfinţilor tot crescând, închinatul s-a transformat într-o adevărată beţie. Aceasta îl face pe Carol cel Mare să interzică „închinatul”,”administrândul doar la despărţire, sau cu ocazia unor evenimente mai importante.” Mai târziu se va adăuga şi obiceiul de a ţine discursuri.
Sticla de vin, de culoare verde, a apărut abia prin secolul al XV-lea şi o datorăm veneţienilor. Noi, am folosit vadra de vin cu o capacitate de 12,880 litri până în secolul XIX-lea. Ştefan cel Mare şi alţi domnitori apreciua vinul, mai ales neîntrecutul „Cotnari”. În 1468, gerul a fost aşa de cumplit încât vinul a îngheţat până şi hrubele adânci de la Suceava. Atunci, pentru a fi folosit, vinul s-a tăiat cu ferăstrăul!
Vinurile româneşti, odată ieşite în lume, au dat gata pe toţi.
La prima expoziţie viticolă de la Paris în 1867, românii obţin trei medalii de aur, 9 argint şi 35 bronz. Pe la 1898, în Bucureşti se organizează „Prima expoziţie viticolă”. A fost un adevărat recital, fiind prezentate 437 de variante de struguri şi 26 vinuri. Cu câţiva ani în urmă, în 1873, la „Expoziţia internaţională de la Viena”, câştigasem. . . 237 de recompense !!!
La expoziţia din Paris1900, vinurile româneşti au fost asociate cu muzica noastră succesul depăşind orice estimare. An de an, vinurile din România au fost prezente la toate concursurile şi expoziţiile din străinătate, toate bucurându-se de un binemeritat prestigiu. Nu putem încheia fără aprecierea unui băcăuan, ce poară numele universităţii noastre „Vasile Alecsandri”
- O, vin, comoară dulce …
Redactat de : Cartacuzencu Stelian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu